Timpul pentru Securitate: moartea întârzia 7 ani, promovarea la fotbal se obținea după o etapă. Jivago mutilat, episodul 4: Președinte la Dinamo, criminal, torționar, tată de actriță celebră

În curtea unei case de munte din Curtea de Argeș, primăvara e cu trei săptămâni mai tânără decât la București. Magnoliile violete sunt încă înflorite, în timp ce ciorchinii de liliac stau să se deschidă. Pe scaunul pliant, bărbatul între două vârste vorbește despre bunicul pe care nu l-a cunoscut niciodată. A citit întâmplător primele 3 episoade din serialul ProSport, Jivago mutilat, și, descoperind numele tatălui mamei sale, s-a decis să vorbească despre drama familiei Costin. „Eu m-am născut în 1951, bunicul a fost omorât în 1949″, spune Doru Tănăsescu, nepotul lui Ion Costin, șeful de restaurant din gara Piatra Olt, decedat în mai 1949 în beciurile Securității din Craiova. Arestat pentru că aproviziona luptătorii anticomuniști din munți, Costin a fost torturat de ofițerii Fracase și Nicolae Mihuț. Soția sa îl aștepta acasă, însă bărbatul de 43 de ani, tată a doi copii, nu s-a mai întors niciodată. Povestea sa este doar una dintre dramele descoperite de ProSport în timpul documentării pentru serialul Jivago mutilat. Personajul principal, ofițerul de Securitate Nicolae Mihuț, a curmat sau a schimbat pentru totdeauna viețile a sute de români care se opuneau sistemului bestial importat din Uniunea Sovietică. Fost președinte de club la Dinamo Pitești și Dinamo București, Mihuț este tatăl vitreg al actriței Mariana Mihuț.

Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său, și tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său!
Vechiul Testament, Ezechiel, 18.20

Întâlnirea cu nepotul lui Ion Costin a schimbat firul narațiunii din serialul Jivago mutilat. Discuția de la Curtea de Argeș întoarce povestea la un eveniment descris pe larg în episodul 2, lichidarea grupului de rezistență anticomunistă de lângă mânăstirea Arnota. Povestea completă poate fi citită aici.

Certificatul de meșter al lui Ion Costin, bărbatul ucis în 1949 în beciurile Securității din Craiova

Lichidarea grupului Arnota a avut loc în zilele de Paște ale anului 1949, în 23-24 aprilie, iar Nicolae Mihuț a participat activ la asaltul dat de trupele Securității și, ulterior, la anchetarea și torturarea membrilor capturați. Printre oamenii arestați în urma trădării s-a numărat și Ion Costin, șeful restaurantului din gara Piatra Olt. „Bunicul meu nu a luptat activ. Îi aproviziona pe luptători cu alimente și îi îndruma spre munte pe studenții care veneau din țară pentru a se alătura grupului de rezistență. Din ce am aflat, nu furniza arme grupului”, povestește Doru Tănăsescu.

Intrat în sediul Securității din Craiova la finele lui aprilie, Ion Costin era mort după trei săptămâni de anchetă și tortură. Oficial, decesul a survenit unei tentative de evadare. Scriitorul Cicerone Ioanițoiu – omul care a documentat migălos crimele comunismului – îi indică, însă, pe ofițerii Fracase și Mihuț drept responsabili pentru această crimă.

• Citește din episodul 1: descrierea îngrozitoare făcută de Cornel Dinu fostului președinte de club de la Dinamo, Nicolae Mihuț
• Din episodul 2: cum a amenințat-o Nicolae Mihuț pe soția sa care refuza să semneze actele de divorț
• Din episodul 3: întoarcerea tatălui Marianei Mihuț după 9 ani de prizonierat în lagărele din URSS

Moarte anunțată după 7 ani

Nepotul lui Costin scoate un act îngălbenit de vreme dintr-o mapă voluminoasă. E un Certificat de Moarte, eliberat de Sfatul Popular din orașul Craiova în 1956, în ziua de 30 a unei luni indescifrabile. Secretul acestui act sumbru îți dă fiori. „Familia bunicului meu nu a știut nimic de el timp de 7 ani. Nimic! Nu știu cum au aflat, eu eram mic”, spune Tănăsescu. În certificatul de deces primit de familie, moartea lui Ion Costin este consemnată în data de 24 mai 1949 și înregistrată o zi mai târziu, pe 25. La rubrica în care trebuia consemnată cauza morții, o mână indiferentă a trecut o linie orizontală.

Faptul că autoritățile au eliberat și au trimis familiei un certificat de deces „în alb” abia șapte ani mai târziu e o dovadă a modului înspăimântător în care Securitatea decidea destinele celor care i se opuneau. Rudele acestora nu aveau dreptul la informare. În fond, și ei erau considerați potențiali „dușmani de clasă”.

Fiica lui Ion Costin, Elisabeta, a murit în 2010, după 61 de ani în care a încercat în zadar să afle unde este îngropat tatăl său. La fel ca și în cazul tinerilor lichidați de Securitate în Severin, despre care ProSport a scris în primul episod, cadavrul a fost aruncat într-o groapă fără cruce, cel mai probabil într-o margine de cimitir. „Aristide Ionescu, un fost deținut politic controversat, a ținut o vreme legătura cu familia mea. El a stat închis la Craiova în același lot cu bunicul meu și a fost supus și el la torturi greu de imaginat. Ne povestea că Mihuț și Fracase le ziceau celorlalți deținuți: „Vorbiți, altfel o să vă duceți după Costin!”. De aici și din faptul că bunicul meu nu a apărut în fața tribunalului, în decembrie 1949, deținuții au dedus că bunicul a fost ucis la anchetă”, povestește Doru Tănăsescu.

Fiul lui Ion Costin, Neculai, a fost corespondentul ziarului Sportul timp de aproape patru decenii, între anii 60 și 90. „A fost prieten cu Ioan Chirilă, era extrem de pasionat de sport”, spune Doru Tănăsescu. În arhivele ziarului Sportul aflate în redacția ProSport există mii de corespondențe semnate de N. Costin (foto) din Brăila.

La sfârșitul anilor 50, în timp ce familia Costin încerca pe ascuns să afle mai multe despre crima de la Craiova, la Pitești, ofițerul de Securitate, Nicolae Mihuț, era preocupat cu lichidarea altui grup de rezistență din munți. În puținul timp liber care-i mai rămânea, încerca să o convingă pe Mariana Guțu, fata din prima căsătorie a soției sale, să renunțe la gândurile de a „da la actorie”.

Actrița înfiată

Aflată acum în Germania, Margareta Schiesser – fata naturală a lui Nicolae Mihuț – dă timpul înapoi cu 60 de ani. Se întoarce într-un apartament aflat într-un bloc din centrul Piteștiului, unde locuia noua familie a tatălui său. Margareta povestește candid despre sora ei vitregă, actrița Mariana Mihuț:

„Mariana a fost născută pentru actorie. Când eram mică și mă duceam prin vacanță, la taică-miu, Mariana lua voaluri și pălării de la maică-sa și stătea numai în oglindă. Ea a vrut de mică să fie actriță. Mă miră că taică-miu a lăsat-o. Taică-miu nu a vrut și nu a vrut. De aia, nu a avut nici carnet de conducere. Taică-miu nu a vrut, că a zis că e nebună și intră cu mașina într-un stâlp”.

Într-un text publicat acum câțiva ani în „Adevărul”, criticul de teatru Mircea Morariu scrie despre chemarea Marianei Mihuț spre teatru:

„În Piteștiul în care și-a petrecut bună parte din copilărie și adolescența, o profesoară inimoasă de Educație fizică ce inițiase un cerc de balet, i-a sugerat că ar putea face o carieră în domeniu. Asta ar fi presupus să plece la București, fapt cu care părinții ei nu au fost de acord. Spectacolele văzute la Teatrul din Pitești, întâlnirea cu celebrul film Hamlet, un fel de teatru filmat i-a stimulat dorința de a deveni actriță. Sculptorul Vasile Falti, fratele lui Grigore Vasiliu Birlic și cunoscut al tatăl ei, i-a înlesnit o întâlnire cu Maestrul. Care a ascultat-o și a încurajat-o. Părinții ei ar fi dorit să îmbrățișeze o carieră serioasă, Comerțul exterior, de pildă, că doar de aceea urmase Secția reală” .

1977, soții actori Victor Rebengiuc și Mariana Mihuț

Rândurile scrise de Morariu conțin, criptat, esența începuturilor în teatru ale Marianei Mihuț. Fără știrea publicului, în text sunt menționați atât Nicolae Mihuț, ofițerul dur cu patru clase care dorea ca fata lui vitregă să dea la Comerț Exterior, o facultate pregătitoare pentru viitoarele cadre din Securitate, cât și Pantelimon Guțu, tatăl natural al actriței, un intelectual cu prieteni în mediile artistice ale Bucureștiului care își încuraja fiica să dea la teatru.

Tatăl natural al actriței, Pantelimon Guțu, a plecat pe front în 1942, a fost luat prizonier  și a stat 9 ani în lagărele sovietice. În 1951, la revenirea în țară, l-a întâmpinat o lume nouă, cenușie, dar – mai dureros – și-a găsit soția și fiica în casa securistului Nicolae Mihuț, reprezentantul sistemului împotriva căruia plecase să lupte pe frontul de est. Drama sa este relatată în episodul 3 din serialul Jivago mutilat.

• Citește din episodul 1: cum a cunoscut-o șeful Securității din județul Turnu Severin pe viitoarea sa soție, mama actriței Mariana Mihuț
• Din episodul 2: descrierea îngrozitoare a lichidării grupului de luptători anticomuniști de la Arnota și raportul lui Mihuț
• Din episodul 3: poza îngrozitoare în care apare Nicolae Mihuț, după lichidarea grupului Arnăuțoiu

Indiferent de alegere, Mariana Guțu avea nevoie de un dosar curat pentru a intra la facultate. Tatăl ei luptase împotriva URSS, iar acesta era un păcat capital pentru urmașii lui Pantelimon Guțu. Nicolae Mihuț a decis să o înfieze în ultimii ani de liceu. Margareta Schiesser își amintește: „Când a fost să intre la facultate, avea dosar „mototolit”, nu luau fata unui prizonier care a luptat împotriva comuniștilor. Așa că taică-miu a adoptat-o. El era deja mare șef la Pitești”.

Mi se părea că pot juca mai bine decît toată lumea. Cînd eram în școală, acasă, familia mea cumpărase un televizor și făceam tot felul de comentarii la adresa unor mari nume care interpretau personaje celebre
Mariana Mihuț, interviu pentru LiterNet.ro

În 1960, Mariana Mihuț, fostă Guțu, a intrat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC). Dacă ar fi ratat admiterea, conform dorinței părinților, în 1961 ar fi urmat să dea la Comerț Exterior.

Dan Florian Sămărescu, fiul preotului Sămărescu din Pitești a cărui arestare a fost semnată de maiorul Nicolae Mihuț, oferă pentru ProSport o mărturie indirectă despre implicarea ofițerului de securitate în studiile fiicei sale vitrege: „Mariana a avut o profesoară al cărei bărbat, profesor de istorie, a fost băgat în pușcărie și omorât în pușcărie. Doamna Ghinea o chema. Era o profesoară bună de limba română. La doamna Ghinea, Mihuț a făcut o percheziție mai bună, a fost mai cumsecade decât la noi acasă. Fusese profesoara Marianei”.

Cu fiica la meci

Din același an 1960, datează și prima amintire legată de fotbal a Margaretei Mihuț, actuală Schiesser. Fiica neglijată de acum maiorul de Securitate, Nicolae Mihuț, învăța la un liceu din Craiova. Vizitele la tatăl ei, la Pitești, erau extrem de rare:

„Am fost la Pitești de vreo trei-patru ori. Ultima dată, s-a dus mama la tata și a vorbit cu el să mă ajute să intru la liceu acolo. „Dorule, o trimit la tine, bag-o la liceu și eu o transfer la Craiova. Nu o las la Pitești”. A fost de acord, mama m-a trimis cu sila acolo, am dat examen și într-o zi a venit Ileana (n.red. – Elena Mihuț, mama Marianei) și mi-a zis: „Vezi că nu ai reușit”. M-a pus în tren și m-a trimis la Craiova. Am stat un an acasă și am intrat la Craiova. Fără pile”.

Nicolae Mihuț, prima sa soție, Paula, și Margareta, înainte ca familia să se destrame

În primăvara lui 1960, însă, fosta soție a lui Nicolae Mihuț și fiica sa, Margareta, au primit o vizită surpriză la Craiova. Povestește Margareta: „I-am scris odată lui taică-miu, eram supărată pe el. Nu a crezut că lucrurile pe care i le-am scris îmi aparțineau și ne-am trezit cu el și cu Ileana la poartă, în Craiova. Au venit, mama nu era acasă. Ea zice: „Vai, Dorule, în curând o să avem două fete de măritat!”. M-au luat cu ei la meci. Tata venise cu Dinamo Pitești la Craiova”.

Ce treabă avea Nicolae Mihuț cu Dinamo Pitești?

Potrivit documentelor din arhivele Securității consultate de ProSport, în 1960, Nicolae Mihuț era adjunctul șefului Securității Argeș, colonelul Paul Constandache:

„În luna aprilie 1959 a fost promovat în funcția de șef al Serviciului III în cadrul regiunii Argeș, unde a reușit să se achite în condițiuni bune de sarcinile care i-au revenit, dovedind preocupare în sprijinirea și coordonarea activității subordonaților. Prin felul cum a a analizat unele acțiuni cât și prin participarea practică la lucrarea informativă a unor acțiuni, a contribuit la obținerea de rezultate concrete în cadrul serviciului”

Șeful Contrainformațiilor din Argeș se ocupa, însă, de câțiva ani de echipa de fotbal din oraș, Dinamo Pitești, viitoarea FC Argeș, un satelit al echipei centrale a Securității, Dinamo București. Clubul fusese înființat în 1953 de ofițerii de Securitate din oraș, printre care și Mihuț, și promovase în vara lui 1959 în Divizia C. Șeful secției de fotbal a clubului era chiar Nicolae Mihuț, în timp ce superiorul său, Paul Constandache, era președintele clubului sportiv. Cei doi ofițeri care dispuseseră lichidarea sau arestarea a mii de români aveau o slăbiciune pentru sport și, în special, pentru fotbal.

• Din episodul 1: relatarea cumplită a uciderii de către Securitate a trei tineri care încercau să se refugieze în munți, pentru a scăpa de regimul bolșevic
• Din episodul 2: ritualurile bestiale din penitenciarul de la Pitești, în timpul experimentului de reeducare făcut de Securitate
• Din episodul 3: descrierea torturii comandate de Nicolae Mihuț în beciurile Securității din Pitești

Promovare cu forța

Deși trebuia să evolueze în liga a treia, pe 6 septembrie 1959, Dinamo Pitești juca deja în etapa a doua din Divizia B, învingând cu 1-0 pe Drubeta Turnu Severin, în deplasare. Cum a reușit o echipă să promoveze după doar o etapă?

Citește mai jos continuarea articolului.

Prima etapă. Dinamo Miliția București învinge cu 1-0 pe Știința Craiova

Etapa a doua. Dinamo Pitești câștigă la Severin cu 1-0 și e lider cu două victorii, deși a jucat un singur meci

Situația neverosimilă dovedește perfect modul discreționar în care funcționa Securitatea. Pe 31 august, în prima etapă din acel sezon, în Seria II din Divizia B se disputase meciul Dinamo Miliția București – Știința Craiova 1-0. O săptămână mai târziu, fără ca presa sportivă să scrie vreun rând, locul clubului Dinamo Miliția a fost luat de Dinamo Pitești, clubul condus de Nicolae Mihuț. Închipuiți-vă nedumerirea cititorilor ziarului Sportul popular care citeau pe 7 septembrie următoarele rânduri incredibile, după meciul Drubeta Turnu Severin – Dinamo Pitești 0-1:

„Confirmând buna lor pregătire, piteștenii au terminat învingători și în această etapă, trecând în fruntea clasamentului”.

Așadar, Dinamo Pitești jucase un singur meci în Divizia B, dar avea două victorii, probabil un caz unic în istoria fotbalului mondial!

Explicația e oferită de Florin Halagian, mijlocașul care a evoluat în prima etapă pentru Dinamo Miliția București și în a doua pentru Dinamo Pitești. Ajuns la 77 de ani, antrenorul care avea să câștige titlul cu FC Argeș (așa cum a fost redenumită Dinamo Pitești) în 1972 și 1979 își amintește perfect debutul pentru echipa argeșeană:

„Mihuț a fost un colonel, era din Turnu Severin, dacă țin bine minte. Tatăl Marianei Mihuț. L-am găsit acolo, dânsul era al doilea om din județ. Era cel mai important om după comandant. El era executor cu problemele care erau atunci. Echipa Dinamo Pitești, el a înființat-o. Fusese o echipă prin C, dar echipa asta, care l-a avut și pe Dobrin până la urmă, el a făcut-o. A luat o generație de la Tânărul dinamovist și ne-a dus la Pitești. Direct în Divizia B. S-a dus la ministrul de Interne, Drăghici (n.red. – Alexandru Drăghici) și a rezolvat problema respectivă. Argeșul nu mai avea echipă după ce dispăruse Sporting Club”.

Printr-o simplă intervenție la șeful Securității, maiorul Mihuț a reușit să promoveze o echipă după doar o etapă. Oficial, s-a făcut o fuziune cu Dinamo Miliția București, dar de fapt transformarea a fost o îngurgitare. De la București au venit jucătorii Spiridon Niculescu, Gheorghe Radu, Florescu, Florin Halagian, Haimovici, Vâlcan, Eugen Butnaru și Ion Barbu.

Pe 3 aprilie 1960, returul ligii a doua a început cu meciul Știința Craiova – Dinamo Pitești. În tur, câștigase Dinamo Miliția București cu 1-0! E prima partidă la care a asistat Margareta Schiesser în calitate de spectator:

„Am stat lângă tata și Ileana (n.red. – Elena Mihuț, fostă Guțu, mama Marianei Mihuț), în tribună. Era un jucător, Leață parcă îi spunea. La un moment dat, n-am de lucru și strig și eu: „Hai Dinamo!”. Pe mine fotbalul nu mă pasiona. Mă bate un craiovean pe umăr și zice: „Vezi că te cunosc!” Vă dați seama ce frică mi s-a făcut”

Echipa Securității nu era simpatizată pe stadioanele din țară. Știința a câștigat cu 3-0 (foto stânga), dar a terminat partida în 10 oameni după ce Popuția a fost eliminat în minutul 62 pentru lovirea unui adversar. Tensiunea a continuat și la final. „După meci, am auzit că fanii craioveni au dat cu pietre în autobuzul echipei”, își amintește fata lui Nicolae Mihuț.

Laudele lui Halagian

În iunie 1960, la finalul campionatului, Dinamo Pitești era pe locul 3 în Seria a II-a, după Știința Timișoara (38 de puncte) și Dinamo Obor (33 de puncte). În timp ce Mariana Mihuț își începea studiile la București, tatăl ei se pregătea de promovarea echipei din Pitești în prima ligă. În sezonul următor, 1960-1961, Dinamo Pitești avea să câștige clar Seria a II-a, la o diferență de 9 puncte față de ocupanta locului 2, Știința Craiova.

Florin Halagian, fotbalistul care avea atunci 27 de ani, rememorează vremurile:

„Mihuț era un om excepțional, deosebit. Foarte serios. El era cel mai tare om din județul Argeș. A fost tare de tot ca meseriaș. Am aflat că era tatăl Marianei Mihuț când jucam la Dinamo Pitești. Mariana era apropiată de vârstă de mine cu mine, mai mică cu câțiva ani. Soția dumnealui era o femeie deosebită. Excepțională. Și Mariana, o fată deosebită. Nu le prea convenea, că dânsul ținea foarte mult la echipă și cam pierdea timpul pe la noi. Știți cum spun doamnele… Din câte țin minte, fata era la școală la București”.

Diferența dintre descrierile făcute de Florin Halagian și Cornel Dinu este izbitoare. Informat despre crimele care îi sunt atribuite lui Nicolae Mihuț, fostul său șef de club, Halagian a răspuns :

„Nu știu dacă i-a omorât, dar s-a luptat cu ei. Știu că fusese în munți. Când venea la echipă, ne mai încuraja. Ne povestea lucruri din astea și ne îmbărbăta cu povești despre cum luptau ei în munți”.

Florin Halagian, primul din stânga, și jucătorii săi de la FC Argeș, campioni ai României în 1972

ProSport a contactat-o pe Mariana Mihuț pentru a discuta despre trecutul tatălui ei vitreg. Răspunsul actriței a fost extrem de reținut:  „Da, a fost o perioadă în care a fost președinte de club. Numai că eu nu știu să vă spun nimic despre activitatea lui. Eram ocupată cu alte lucruri și nu aș putea să vă spun nimic. M-o fi văzut domnul Halagian, dar aveam o vârstă când…Nu, chiar n-am ce să vă spun despre activitatea lui. Îmi pare rău că nu vă pot fi de folos”.

În 1958, pe teritoriul României, au loc numeroase răscoale ale țăranilor care se opuneau colectivizării. Răscoală de la Răstoaca (Vrancea) a fost reprimată sângeros cu trupe militare și de Securitate, din ordinul lui Nicolae Ceaușescu. În lunile următoare, țăranii s-au revoltat în comune din Galați, Mureș, Brașov, Gorj, Dolj, Tulcea. Țăranii au atacat primăriile și au distrus cererile de înscriere în Cooperativele de stat, obținute prin amenințări și abuzuri. Autoritățile au trecut la arestări, procese rapide și condamnări  între 8 și 25 de ani închisoare. Un an mai târziu, alte răscoale au izbucnit  în Sălaj, Dolj, Mehedinți, Bacău, Galați. La Vadu Roșca (Galați), la represiune a participat personal și Nicolae Ceaușescu. 8 țărani au fost uciși

În paralel cu administrarea echipei de fotbal, Nicolae Mihuț continua să ancheteze și să aresteze „dușmanii poporului”. La finele anilor 50, după ani de supraveghere intensă, Securitatea și-a îndreptat atenția asupra foștilor prizonieri din lagărele sovietice.

1961, Nicolae Ceaușescu într-o vizită de lucru la Pitești, orașul în care activa Nicolae Mihuț

 Prietenii alături de care Pantelimon Guțu, tatăl natural al Marianei Mihuț, a îndurat aproape un deceniu de calvar la Usciora, Monastârka, Oranki și în alte locuri teribile din Gulagul rusesc erau din nou închiși, de data aceasta în lagărele românești. Absolventul de Filologie, Radu Mărculescu, a fost arestat în octombrie 1959 de pe șantierul din Periș, unde lucra la ridicarea unor grajduri pentru vaci. Vina imputată era originea boierească și o fictivă apartenență la un cuib legionar. În închisoarea bucureșteană Uranus, în tranzit spre lagărul de la Periprava, Mărculescu a aflat despre prezența dincolo de gratii a altor prieteni din prizonieratul sovietic.

ProSport nu a reușit să afle, însă, dacă Pantelimon Guțu a fost arestat și el de Securitate.

În iulie 1964, în plină politică de detașare de Uniunea Sovietică dusă de Gheorghe Gheorghiu Dej, autoritățile din Republica Populară Romînă au dat decretul 411 privind amnistierea deținuților politici. Eliberarea efectivă a acestora începuse, treptat, încă din 1962, însă în primele patru luni ale anului 1964 au fost grațiați 9.600 de deținuți. Printre ei, Aurel State și Radu Mărculescu. După 14 ani de detenție, Mărculescu a scris: „Doamne, cum să-Ți mulțumim că nu ne-ai încercat peste puterile noastre?”.